Periodic, undeva în presa română, scrisă, TV sau internet, apare un articol intitular ”Prima dronă românească”, uneori completat și cu ”militară”. Ilustrarea articolului este de multe ori cu drone Predator, Rapier sau Shahed, care desigur că nu au nimic de-a face cu articolul, dar autorii, cum s-ar spune ”nu au gasit altă rimă”. Drone se fabrică în România de ani de zile și daca nu este un articol de istorie tehnică, atunci cu siguranță subiectul acestuia nu este ”prima dronă românească”. Oricând mai gasești pe Google și alte drone românești.
Dronele militare sunt mult diferite de cele civile. Mai mult, accesul la drone civile care ar putea fi convertite la aplicații militare, este restricționat din rațiuni de securitate. În situații de război, desigur că se pot folosi drone civile, doar că acestea s-ar putea să nu funcționeze în condiții de bruiaj, s-ar putea să fie preluate de către inamic și folosite impotriva ta, sau să îți trădeze poziția de lansare astfel încât inamicul să te neutralizeze rapid. Razboiul din Ucraina a arătat că viața piloților de drone poate fi foarte scurtă. Chiar componente cu aplicații în domeniul dronelor militare sunt sub embargou sau pot fi achiziționate doar în anumite condiții (contracte clasificate sau nu, doar cu MApN, MAI, SRI etc). Este cazul unor senzori, motoare, controlere, baterii.
Cea mai recentă știre de ”primă dronă românească” este ” „Cuda” și „Sirin” sunt primele drone militare pe care le va produce România la uzina de tehnică militară Carfil din Brașov. La început, vor fi ansamblate din componente livrate de Periscope Aviation – o firmă americană din industria militară. La Carfil, în Brașov, vor fi produse – în parteneriat cu americanii – 6 modele de drone. Unele dintre acestea, de tip kamikaze, sunt capabile să transporte explozibil și să lovească ținte cu precizie. ”, text preluat de la stirile ProTv.
Doar că mai nimic din stirea citată mai sus nu poate fi verificat din surse publice, sau nu are logică. Astfel, Periscope Aviation nu este o firmă din industria militară. Este o mică firmă, practic divizia de drone a Chartis Federal, altă mică firmă americană, cu obiect de activitate în domeniul comunicațiilor tactice. Singura tangență cu armata pe site-ul Periscope Aviation este o mâneca de haină militară și textul ”realizat în SUA din componente care pot fi achizitionate de agenții federale”. Armata nu este agenție federală, iar SUA are multe agenții federale. Produsele Periscope Aviation sunt variante de platforme aeriene multirotoare electrice, peste cele de tip Hobby ca performanțe, cu costuri declarate sub costurile dronelor de supraveghere cu aripă fixă utilizate de armata SUA. Potrivit site-ului, modelele de drone de la Periscope Aviation par a avea o sarcină utilă de maxim 22Kg care ar putea fi transportată la o distanță de 17,5 Km, unele au viteza maximă de 160 Km/h, raza maximă de acțiune (fără încărcătură) 20 Km, autonomia undeva la 2 ore. Acestea nu sunt în prezent performanțe excepționale chiar și pentru clasa Hobby. Multe drone cu utilizare în agricultură pot avea performanțe similare (pentru stropit punctual culturile). Piața de drone Hobby este dominată în proporție de peste 90% de firme asiatice. Este greu să concurezi cu un producător chinez ca DJI care fabrică integral milioane de drone pe an. Produsele Periscope Aviation pot ieși din gama Hobby, doar prin componentele care pot fi achiziționate prin agenții federale, adică acele componente susceptibile de utilizare duală și care sunt restricționate din considerente de securitate, nu neapărat de către firmele chinezești, ci de către structurile de securitate americane. N-ar fi exclus, ca aceleași componente să le poată achiziționa din Asia și firme concurente din țări cu mai puține restricții de securitate (chiar Rusia, Iran, Coreea de Nord) și atunci, chiar dacă ieși din gama de Hobby, tot nu intri în gama Premium, fără o contribuție specifică. Această contribuție specifică posibil să fie în privința controlerului de zbor, controlerului motoarelor sau softului aplicațiilor. Chiar și așa, saltul de la dronă Hobby la dronă militară ar fi o exagerare. Dacă este bruiat GPS de exemplu, drona nu va funcționa indiferent de soft.
Pe site-ul Periscope Aviation nu apar produsele CUDA și SIRIN menționate în presa română. Exista drone denumite SIRIN asemănătoare celor prezentate în articolele despre dronele de la Carfil, fabricate inclusiv în Ungaria. Nu sunt drone militare. Sunt drone de circa 3 Kg, cu sarcina utila de 0,5 Kg, durată de zbor de maxim 85min fără sarcină. CUDA (Compute Unified Device Architecture) este o arhitectură software și hardware pentru calculul paralel al datelor dezvoltată de către compania americană NVIDIA. Probabil sunt drone realizate în aceasta arhitectura software, ceea ce le-ar face să reacționeze mai rapid, dar nu le transformă în drone militare. Posibil să vorbim chiar de aceeași dronă, dar cu soft în arhitecturi diferite (CUDA sau clasică). Dacă componentele hardware sunt în mare aceleași, produse în cantități industriale în China, pentru un produs militar este necesar să se adauge componente critice proprii, soft propriu, mai recent inteligență artificială. Periscope Aviation nici nu pare a ținti la drone militare, doar la drone peste Hobby.
Știrea că la Carfil se vor produce 6 modele de drone, deși în titlu apar doar CUDA și SIRIN, nu pare a avea logică. Nici măcar pe site-ul Periscope Aviation nu apar 6 modele de drone. Sunt menționate modelele A1, A3, A5 și MK4. SIRIN este o dronă mică, sub 3 Kg și nu poți face dronă de atac din ea cum explică stirea de la ProTV, nici de Carfil, nici de altcineva.
Greu de presupus, ce anume ar putea fi produs efectiv la Carfil. Periscope Aviation pare a achiziționa componente cu acces restricționat, prin agenții federale SUA, destul de probabil că majoritatea din China, pe care le integrează cu softuri proprii, sau de la alte firme americane, probabil NVIDIA. De AI nici nu poate fi vorba. Ce să transfere la Carfil? Fabrica nici nu are vreo tangență cu domeniul. Poate dacă ii agață dronei o mică grenadă produsă la Carfil să o transporte la inamic. Doar să nu le-o aducă un hacker inapoi.
În articolele despre dronele de la Carfil este menționată și șansa de accesa fonduri europene pentru producerea acestor drone. Doar că firmele americane sunt excluse din procedurile UE. Poate că la momentul încheierii înțelegerilor dintre Carfil și Periscope Aviation putea exista o perspectivă, însă acum, din perspectiva accesării fondurilor europene pentru apărare, nu mai există nici una.
În concluzie, dronele care ar urma să fie produse la Carfil nu sunt drone militare, cel mai probabil sunt pentru utilizare în agricultură. Deși pare incredibil, România este în acest moment pentru producătorii de drone din Asia, cea mai importantă piață din UE pentru drone agricole. De altfel, la BSDA 2024, Periscope Aviation a semnat două protocoale, unul cu Carfil și altul cu utilizatorii de drone din agricultură. Nu că ar fi vreo problemă ca firma din Romarm să producă drone agricole, doar că de la drone agricole până la drone militare este cale lungă.
O dronă este evident militară, dacă are o încărcătură de luptă, sau măcar poate ataca un obiectiv militar cumva. Astfel de drone pot fi achiziționate doar de la firme cu domeniu de activitate militar, sau sunt produse de facilități ale armatei. În acest caz vorbim despre drone de atac și România a achiziționat din străinătate astfel de drone. Nu există drone militare românești de atac, pentru că nu producem așa ceva. Drone militare sunt și cele de observare, strategice sau tactice. Acestea nu au încărcătură de luptă, dar au senzori de înaltă sensibilitate (mult peste Hobby), liniile de legătură sunt criptate, frecvențele sunt și altele decât cele comerciale, au chiar o anumita rezistență la bruiaj, folosesc sistemul GPS comercial, dar nu numai GPS și nu numai comercial, etc. România a achiziționat din străinătate dar a și produs în Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare (ACTTM) drone militare de observare. Prin urmare, se poate spune că există drone militare românești de observare. Dronele militare sunt produse ”sensibile”. În principiu, s-ar putea transforma o dronă produsă în România, în dronă militară românească, însă doar prin implicarea unei structuri cu abilități tehnice din MApN, gen ACTTM, care ca parte din MApN poate avea acces la componente, frecvențe, sisteme de navitație militare, poligoane, precum și servicii criptografice. Fără implicarea unei structuri gen ACTTM putem avea în dotarea Armatei drone militare, dar nu românești, sau drone românești, dar nu militare.
