În data de 21.11.2024 orașul ucrainean Dnipro a fost lovit de un atac aerian rusesc pe care martorii oculari l-au descris ca fiind neobișnuit. Racheta a fost lansată asupra unei “întreprinderi de apărare”, care găzduiește compania de rachete și rachete spațiale Pivdenmash, cunoscută de ruși sub numele de Yuzhmash.
Forțele aeriene ucrainene au declarat că Rusia a tras un ICBM (racheta balistică intercontinentală) asupra Dnipro, ceea ce oficialii occidentali au negat rapid, spunând că un astfel de atac ar fi declanșat o alertă nucleară în SUA.
La câteva ore după atac, președintele rus Vladimir Putin a declarat într-un discurs televizat că Rusia a lansat o “nouă rachetă convențională cu rază intermediară” cu numele de cod Oreshnik, care înseamnă alun în rusă.
În ciuda descrierii lui Putin a armei, nu pare să existe un consens clar cu privire la ceea ce este de fapt.
Șeful serviciilor de informații militare GUR din Ucraina, Kyrylo Budanov, a declarat că Oreshnik este numele programului de dezvoltare a noii rachete, care se numește Kedr, cedru în limba rusă. El a spus că agenția sa știa de doar două prototipuri ale rachetei, deși ar putea fi puțin mai multe, iar arma “nu este încă în producție în serie”. Ei spun că se deplasa cu Mach 11 și a durat 15 minute să ajungă de la locul de lansare, la peste 1.000 km distanță, din regiunea Astrahan din Rusia. De asemenea, au spus că racheta era echipată cu șase focoase, fiecare cu șase submuniții. Această presupunere este susținută de examinarea de către BBC Verify a înregistrărilor video ale atacului. Cea mai mare parte este neclară sau de proastă calitate, dar arată clar șase flash-uri pe cerul nopții, fiecare compus dintr-un grup de șase proiectile individuale.
Departamentul american al Apărării a descris Oreshnik ca fiind o rachetă “experimentală” bazată pe ICBM RS-26 Rubezh al Rusiei, fără a fi ICBM ci IRBM (rachetă cu rază intermediară). Se știu puține despre Rubezh. Este o rachetă balistică mobilă cu combustibil solid, care a intrat în dezvoltare în 2008. Totuși, agenția de știri de stat TASS a informat, citând o sursă, în 2018 că dezvoltarea lui Rubezh a fost înghețată până în 2027, pentru a acorda prioritate unui alt sistem, Avangard.
Trei caracteristici ale rachetei Oreshnik au fost intens discutate: raza de acțiune, viteza și eficiența.
Raza de acțiune, cum am menționat deja, este importantă pentru că în continuare există niște obligații internaționale privind anumite lansări, pentru a nu fi interpretate ca atac nuclear și a declanșa o ripostă tot nucleară. Pentagonul a declarat că SUA au fost notificate despre lansare prin canale de reducere a riscului nuclear. Prin urmare, racheta are amprenta si capabilitati de rachetă nucleară. Expertul militar rus Ilya Kramnik a declarat pentru ziarul pro-Kremlin Izvestiya: “Este probabil să avem de-a face cu o nouă generație de rachete rusești cu rază medie de acțiune 2.500-3.000 km și care se poate extinde până la 5.000 km, dar nu intercontinentale”. Acest lucru ar putea pune aproape întreaga Europă în raza sa de acțiune, dar nu și SUA. În 2019, SUA s-au retras oficial din Tratatul din 1987 privind forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune cu Rusia, după ce au declarat că Moscova îl încalcă, o acuzație negată de Kremlin.
Viteza este importantă, deoarece cu cât o rachetă călătorește mai repede, cu atât ajunge mai repede la țintă. Cu cât ajunge mai repede la țintă, cu atât mai puțin timp are inamicul să reacționeze. Putin a spus că racheta atinge o viteză de 10 Mach (de 10 ori viteza sunetului), adăugând că “în prezent nu există modalități de a contracara această armă”. Si cu aceasta ajungem la eficiență.
Aproximativ 80% din rachetele lansate de Rusia au fost interceptate de Ucraina, o cifră extraordinară. Vitezele mai mari ale noilor rachetelor balistice sunt menite să încerce să reducă acest procent. Analistul militar Vladislav Shurygin a declarat pentru Izvestiya că Oreshnik este capabil să depășească orice sistem modern de apărare antirachetă existent. De asemenea, ar putea distruge buncăre bine protejate la adâncimi mari fără a folosi un focos nuclear, a spus el, deși nu există dovezi că instalațiile subterane au fost distruse la fabrica din Dnipro. Un alt analist rus, Igor Korotchenko, a declarat pentru agenția de știri TASS că racheta are mai multe focoase ghidate independent, adăugând că “sosirea practic simultană a focoaselor la țintă” a fost extrem de eficientă.
Indiferent ce este și ce capabilitati pare a avea, oficialii americani precizează că racheta este încă experimentală și că Rusia are doar câteva în posesia sa și că este puțin probabil să fie desfășurată în mod regulat împotriva Ucrainei. Expertul rus în arme Yan Matveyev a scris pe Telegram că Oreshnik ar avea probabil două trepte și ar fi “destul de scump” și greu de produs.
Concluzii. Razboiul are și niște fundamente tehnice și economice. De la un prototip la producția de serie este cale lungă. Von Braun a distrus zeci de rachete pâna a reușit să treacă la producția de serie cu V1 și V2. Dacă forțezi lucrurile pot apare victime, pagube colaterale și programul oprit. Racheta care a lovit la Dnipro a justificat costurile de productie? A oprit producția de rachete și drone ucrainene? A avariat măcar capacitățile de producție din subteran? Rusii deja au folosit mii de rachete în Ucraina, chiar și hipersonice iar razboiul continuă. Pentru a încerca să schimbe ceva, este nevoie de sute de rachete Oreshnik, ori în momentul de față nu există deloc această producție și nici nu va putea fi prea curând, unele componente fiind sau vor fi sub embargou.
Viteza mărită a rachetei Oreshnik este de natură să o facă de neinterceptat de către scuturile antirachetă? Rachete hipersonice Kinjal, tot de mare viteză, au fost interceptate in Ucraina de către rachete Patriot, ceea ce demonstrează că se poate, chiar dacă viteza este mărită. Trebuie menționat că Ucraina nici nu avea la acea dată sisteme noi de rachete Patriot ci sisteme vechi PAC2, abia de curând primind sisteme de ultimă generație PAC3+ din România. Mai mult, chiar dacă viteza este crescută, ea nu poate fi crescută pe toate fazele de zbor (traiectoria de lansare este practic la fel cu a celorlalte ICBM). De unde deci convingerea lui Putin că nu pot fi interceptate? Sistemele de rachete antiaeriene / antibalistice au două modalități principale de combatere a țintelor: tragerea în urmărire (racheta interceptoare vine din spatele rachetei balistice și o ajunge din urmă, o lovește ori îi explodează în proximitate) sau tragerea la întâlnire, când sistemul de interceptare este pe traiectoria rachetei balistice spre obiectivul pe care îl apără (racheta interceptoare este lansată în fața rachetei balistice care se apropie și o lovește sau este lovită de aceasta, eventual îi explodează în față și creează un nor de schije care lovesc ulterior racheta balistică). Prin urmare, viteza mare a rachetelor balistice poate face eventual imposibilă tragerea în urmărire (posibil să nu aibă destulă viteză să le mai ajungă), însă tragerea la întâlnire rămâne posibilă, fiind din față, când racheta balistică se apropie de obiectiv.
Pentru interceptarea rchetelor balistice (ICBM, IRBM) sunt deja dezvoltate sisteme de avertizare, descoperire la mare distanță, indicare a țintei la sisteme de rachete interceptoare specializate pe traiectoria inițială (la lansare), mediană (extra atmosferică) și finală (la reintrarea în atmosferă și apropierea de țintă / obiectiv).
Sistemele Aegis cu rachetele SM3 (cum este cazul scutului de la Deveselu) sunt specializate pe interceptarea pe traiectoria mediană a rachetelor ICBM dar pot și IRBM cum pare a fi Oreshnik. Chiar dacă este hipersonică, tot a fost nevoie de circa 15 minute de zbor pentru a atinge ținta de la Dnipro și a fost și sesizată imediat de sateliții de supraveghere. Prin urmare, dacă toate elementele de detecție și indicare a țintei ale unui scut antirachetă cum este cel de la Deveselu, funcționează și în cazul rachetei Oreshnik, atunci scutul poate fi reglat să intercepteze și rachete Oreshnik. Singura limitare poate fi tragerea doar la întâlnire, ceea ce ar putea reduce probabilitatea de interceptare. Alte sisteme care au capabilități de interceptare rachete IRBM sunt THAAD și posibil Arrow 3, motiv pentru care, destul de probabil, ar putea intercepta și rachete Oreshnik, la întâlnire. Totodată, dat fiind precedentul cu interceptarea rachetelor Kinjal cu rachete Patriot PAC2, are logică să se inițieze și interceptarea cu rachete Patriot PAC3+ a focoaselor desprinse din racheta Oreshnik, pe traiectoria finală a acestora, prin trageri la întâlnire. La fel și alte sisteme similare cu Patriot PAC3+, cum sunt MAMBA, ARROW, eventual David’s Sling ar putea intercepta la întâlnire focoasele desprinse din racheta Oreshnik. Prin urmare, modalități de contracarare a rachetelor Oreshnik par a exista deja, doar că nu s-a întâmplat încă și poate nu vor reuși chiar de la prima încercare, fiind vorba despre sisteme de interceptare proiectate pentru alte tipuri de țintă, care acum trebuie reglate la noile realități. Ca exemplu, sistemele de rachete au un fel de filtru de selecție a țintelor după viteză, cele cu viteză prea mică sau prea mare pentru a fi cea a unei rachete țintă, vor fi ignorate (baloane sau alte materiale purtate de vânt vor fi ignorate pentru că au viteză prea mică, în același timp, meteoriții vor fi ignorați pentru că au viteză prea mare), din considerente economice. Un astfel de selector va fi reglat de acum să nu mai ignore ținte cu viteza de 11 Mach, iar calculatorul sistemului de interceptare să calculeze traiectoria de interceptare și pentru astfel de ținte.
Oreshnik pare a proveni dintr-un ICBM purtător de focoase nucleare, chiar Putin precizând că ar putea fi echipată cu focoase nucleare, fără a fi insă. Aceasta înseamnă că sistemul de dirijare nu este prea precis, rachetele cu focoase nucleare neavând nevoie de mare precizie. Când o astfel de rachetă o înarmezi cu focoase convenționale, riști să aibă erori de detonare la distanță față de țintă, peste raza de acțiune a încărcăturii de luptă, erori care cresc odată cu creșterea razei de acțiune. Cu alte cuvinte, pot exploda departe de țintă, la o distanță de unde schijele nici nu mai ajung. Ca urmare, trebuie să suplimentezi numărul de rachete lansate, că poate una tot nimerește. După unele surse ar avea o precizie de zeci de metri, ceea ce nu este deloc impresionant, având în vedere și că o încărcătură convențională de luptă nu poate face cratere de zeci de metri ca să compenseze lipsa de precizie a loviturii.
Dictatorul de la Kremlin a spus că arma este „comparabilă ca putere cu un atac nuclear” dacă este folosită de mai multe ori asupra unei locații. Dacă calculăm în Kilotone puterea de explozie a unui focos nuclear mic, atunci vor fi nevoie de zeci de rachete Oreshnik care să lovească în același loc pentru a fi echivalent și asta doar ca undă de șoc.
„Impactul cinetic este puternic, precum căderea unui meteorit”, a spus Putin. „Știm în istorie ce meteoriți au căzut unde și care au fost consecințele. Uneori a fost suficient pentru a se forma lacuri întregi”, a mai precizat dictatorul rus, potrivit The Guardian. Viteza rachetei Oreshnik ar putea fi comparată cu cea a unui meteorit, doar că impactul cinetic este determinat și de masa meteoritului, care poate fi de mii de ori mai mare decât a focoaselor Oreshnik de pe traiectoria finală. Dacă nu au putut străpunge subteranele fabricii din Dnipro, înseamnă că totuși nici energia cinetică, nici cea a încărcăturii de luptă nu sunt chiar atât de mari.
Și Hitler a reușit să dezvolte arme minune, chiar să le și introducă pe unele în înzestrare și să le și folosească (rachete balistice, avioane cu reacție, muniții ghidate, bombardiere strategice etc), doar că nu poți grăbi prea mult trecerea de la prototipuri la producție de serie, eficiența lor în luptă trebuie confirmată, iar numărul acestora în câmpul de luptă chiar contează. Dincolo de propagandă, deocamdată cu Oreshnik este mai mult ”Alunelul, Alunelul hai la joc!”, sau mai e mult până departe.