Periodic apar in presa articole despre fondurile SAFE. Cele mai bune mi s-au parut cele scrise de AI când îi ceri să abordeze subiectul. Acestea au si continut, nu doar un titlu bombastic si o vaicareală de final, pușca si cureaua lată, ce industrie aveam odată.

Programul SAFE (Security Action for Europe) reprezintă cea mai mare infuzie de capital în domeniul apărării din istoria modernă a României. Lansat oficial de Comisia Europeană în mai 2025, acest mecanism oferă împrumuturi extrem de avantajoase pentru modernizarea armatei și revitalizarea industriei de profil.

România a obținut o alocare de 16,68 miliarde de euro, fiind a doua cea mai mare sumă din UE, după Polonia. Împrumuturile sunt pe termen lung (până la 45 de ani). Dobânda este redusă (estimată la maximum 3%), beneficiind de ratingul AAA al Uniunii Europene. Perioada de grație: 10 ani (plățile încep abia din 2035).

Fondurile sunt accesibile pentru guverne, nu firme. Guvernele cumpăra “apărare ” ce cred ca este potrivit tarii lor (ex. rachete, tancuri, capete de autostrăzi, generatoare electrice, salupe, etc) si de unde găsesc, în condițiile de eligibilitate SAFE (pentru capetele de autostrazi chiar trebuie sa fii creativ sa argumentezi ca iti imbunatatesc apărarea). Între condițiile de eligibilitate, principala este creșterea capacității de apărare națională, apoi înzestrarea in parteneriat cu alte țări europene din NATO, minim 65% din UE.

Constrângeri importante introduc și termenele pentru diferite etape. Următorul termen este luna mai 2026 pentru încheierea contractelor. Ultimul termen, de finalizare, decembrie 2030. Aceasta înseamnă că dacă vrei ca o parte cât mai mare din banii SAFE sa fie utilizați in România, atunci trebuie sa ai deja o industrie de apărare autohtonă care sa fie capabila să și livreze până la sfârșitul anului 2030, iar daca nu o ai, sa convingi un partener extern sa construiască o fabrica in România care sa înceapă imediat sa producă, cu finalizarea comenzii din bani SAFE până la sfârșitul anului 2030.

La nivel național, implementarea programului SAFE este reglementată prin OUG nr. 62 din 20 noiembrie 2025 .

În România, cele 16,68 miliarde de euro, sunt direcționate către trei piloni principali: MApN (9,6 mld. Euro), infrastructură (4,2 mld. Euro, capete autostrăzi A7 și A8) și MAI/ DSU (2,8 mld. Euro, echipamente pentru situații de criză cu victime multiple și securitate cibernetică). Fonduri pentru autostrăzi și echipamente pentru situații de criză au fost cam în permanență disponibile între fondurile UE, însă pentru apărare, SAFE sunt primele fonduri disponibile de când este UE.

Vioara întâi în utilizarea fondurilor SAFE este MApN. Nu doar pentru că are partea cea mai mare. MApN are cei mai competenți specialiști în gestionarea acestor tipuri de fonduri pentru că are deja experiența utilizării fondurilor și mecanismelor similare din cadrul EDA (European Defence Agency). Apoi, utilizarea în țară a unui procent cât mai mare din fondurile SAFE, depinde desigur de capacitatea industriei de apărare națională de a căștiga singură contracte, prin competiție, din țări UE, dar și de abilitatea MApN de a condiționa achizițiile proprii de implicarea în fabricație a agenților economici din România (subcontractare, transfer tehnologic, mentenanță etc).

Impactul fondurilor SAFE asupra industriei de apărare din România este punctul cel mai dezbătut în prezent. Guvernul vizează ca o parte semnificativă din producție să fie localizată în țară, însă există provocări:

 

• • Localizarea Producției: Ministrul Apărării a estimat că între 50% și 60% din valoarea proiectelor individuale ar putea fi produsă în România, prin condiționarea achizițiilor de realizarea mentenanței sau a producției unor componente în România.

• • Revitalizarea fabricilor de stat: Se urmărește retehnologizarea unităților de producție de muniție și armament individual (standard NATO).

• • Provocarea IMM-urilor: Reprezentanții industriei avertizează că, fără o strategie clară de offset și implicare a firmelor locale, există riscul ca banii să “părăsească țara” către marii producători din Franța sau Germania.

• • Sinergie cu EDF (Fondul European de Apărare): În timp ce SAFE finanțează achiziția, EDF (cu un buget de peste 1 mld. EUR în 2026) finanțează cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii (AI, sisteme cuantice, cyber-apărare) unde companiile românești pot fi parteneri.

Folosirea a 25% din fondurile de apărare pentru autostrăzi este cel puțin ciudată. Se pot folosi fonduri de la apărare pentru infrastructură militară, dar aceasta înseamnă, de exemplu, construirea sau consolidarea de poduri (pentru a trece cu tancuri peste ele), rampe de acces tehnică militară prin gări, drumuri de acces sau utilități la unități militare. Tebuie să fii creativ să justifici importanța militară a unor capete de autostrăzi (restul autostrăzii nu are declarată vreo importanță militară declarată), plus că autostrăzile strategice se construiesc altfel decât cele civile (pat de beton armat, nu pietriș compactat). Apoi sunt și celelalte cerințe SAFE de respectat (ex. achiziții în parteneriat cu alte state eligibile), plus încadrarea în termene (contracte semnate până în mai 2026, livrare în 2030, finalizare autostrazi în 2030 ?!) și în legislația română (cu contractele de autostăzi mereu sunt contestații), totul în competiție cu alte țări din UE care accesează și ele fonduri SAFE, ceea ce complică negocierile și ridică prețurile, nu numai la produsele militare (unele cu 30%), ba chiar și la autostrăzi (s-au primit cele mai scumpe oferte din România per Km).

16,7% din fondurile SAFE sunt ”ciupite” de MAI care nu s-ar putea plânge că nu a tot avut acces la fonduri UE. Toți ochii sunt ațintiți asupra MApN în privința SAFE, în timp ce de fondurile SAFE administrate de MAI nu întreabă nimeni. Nici nu le cere nimeni să implice industria națională în achiziții. Cei de la DSU au capacitatea de a se încadra în termene și a utiliza fonduri UE, de care au tot beneficiat, însă nu toate fondurile MAI sunt utilizate de DSU, iar cu aceștia pot exista surprize.

Pe data de 24.11.2025 CSAT a aprobat lista de programe propuse pentru finantare prin instrumentul financiar SAFE (2 proiecte aflate deja în derulare care vor fi deschise partenerilor și trecute pe fonduri SAFE, 9 proiecte pentru care se dorește MApN autoritate contractantă și 10 proiecte în comun cu state partenere), dupa cum urmeaza:

Cele mai mari discuții, din lista de achiziții a MApN cu fonduri SAFE, le generează cele pentru care industria națională de apărare ne-am aștepta să le poată furniza. Nu ne așteptăm să producem sisteme de rachete cu rază medie sau mare, nici radare, dar muniții, armament de infanterie, simulatoare, camioane, transportoare, MLI, vedete navale, nave de patrulare, elicoptere de transport am mai produs.

Pentru două produse din listă, există deja contracte în derulare (platforme de transport și transportoare), doar se deschid pentru parteneri din UE și se trece finanțarea pe fonduri SAFE.

Alte câteva produse, cel mai probabil se pot produce în țară, având în vedere că s-a produs în ultimii ani ceva similar, pentru beneficiari externi (vedete militare și nave de patrulare).

Pentru unele produse din listă, necesitatea de a le produce în țară este cunoscută de 25 de ani, sau cel puțin de când am intrat în NATO. Dacă Romarm ar fi conștientizat că fiind în NATO, MApN ar cam trebui să-și schimbe calibrele pentru muniție tip NATO, acum ar fi trebuit să fim capabili să producem măcar munițiile de 35 mm din listă (avem în dotare de 25 de ani Gepard și tunuri Oerlikon care utilizează astfel de muniții). Însă nici acum nu se produc muniții de 35mm în România. Aceeași situație cu armamentul de infanterie calibru NATO. Au fost numeroase oferte în decursul anilor, dar nu s-a finalizat nimic.

Multe discuții sunt pentru achizițiile unde România are experiență cu produse similare în trecut, cum sunt MLI, MANPAD, elicoptere, simulatoare. Pentru acestea, MApN pare să încerce condiționarea achizițiilor de implicarea industriei naționale de apărare, deocamdată apărând în presă doar nemulțumirile ministrului apărării referitoare la majorarea sumelor cerute în ofertele producătorilor și desigur, nemulțumirile sindicatelor, care doresc să producă de toți banii SAFE, ceea ce știu să producă.

Informații actualizate privind derularea celor 21 de proiecte de achiziții se găsesc pe site-ul MApN, chiar dacă unii politicieni de primă linie susțin că nu știu cum sunt cheltuiți banii SAFE.

Nu este în lista celor 21 de programe SAFE aprobate, dar tot fonduri SAFE sunt puse la dispoziția României (200 milioane Euro) pentru producție de drone împreună cu Ucraina. A fost deja o întâlnire controversată între 15 companii producătoare de drone din Ucraina și un număr de firme din România, fără vreo finalitate. Este o șansă pentru un transfer tehnologic, doar că firmele românești care ar avea capacitate de producție, nu au specialiști, iar cele care ar avea specialiști, nu au capacități de producție.

Fondurile SAFE au ca scop întărirea capacității de apărare a țărilor UE. În România au fost repartizate MApN în procent de 58%, care însă va fi considerat răspunzător 100% de opinia publică. Un procent mare se așteaptă să fie utilizat în țară, deși investiții în domeniu nu prea au fost, industria de apărare de stat este politizată și controlată de sindicate și nici la 20 de ani după ce am intrat în NATO nu a trecut la calibre NATO. Așteptările privind buna utilizare a fondurilor de către MApN sunt îndreptățite, însă cele privind implicarea industriei naționale s-ar putea să nu se confirme. Industria de apărare nu este în măsură să câștige singură contracte SAFE și depinde de capacitatea MApN de a condiționa propriile achiziții din fonduri SAFE, de implicarea industriei naționale.