Pornind de la achiziția Corvetei ușoare „Contraamiral August Roman”, România are șansa demarării unui program mai amplu de modernizare a forțelor marinei militare și să le integreze în arhitectura structurii naționale de securitate. Iată de ce, specialiștii Clubului Seniorilor pentru înzetrarea Armatei supune atenției prezenta analiză prin care dorește să sensibilizeze atenția structurilor de decizie asupra unor elemente cruciale:
- Dunărea și Marea Neagră – un singur teatru strategic
- Programul SAFE poate reprezenta răspunsul la noile provocări de securitate din spațiul fluvial și din zona gurilor de vărsare ale Dunării
- Navele Purtătoare de Rachete aflate în dotare reprezintă o capabilitate existentă care, prin modernizare, poate fi transformată într-un instrument credibil de descurajare și interdicție maritimă. Integrarea unor sisteme moderne de armament și senzori poate conferi acestor platforme un rol operațional relevant în apărarea litoralului și protejarea intereselor naționale în zona costieră, in zona economica exclusivă, la un cost semnificativ mai redus față de achiziția unor platforme noi
- Participarea României la Programul European Patrol Corvette reprezintă cea mai importantă oportunitate de modernizare a flotei maritime pe termen lung
- În perspectiva urmatorilor ani, a următorului deceniu, oportunitatea reconstituirii unei capabilități submarine moderne trebuie analizată si implementată în raport cu evoluțiile mediului de securitate din Marea Neagră și cu tendințele de dezvoltare ale flotelor aliate și adverse din regiune
- Dacă secolul XX a fost dominat de controlul mării, iar începutul secolului XXI de controlul aerului, următoarele decenii ar putea aduce în prim-plan competiția pentru controlul spațiului submarin – cel mai puțin vizibil, dar poate cel mai important domeniu al securității maritime
- O flotă relativ modestă de nave, dar conectată la elicoptere navale, drone și aviație de patrulare, poate genera o capacitate de control și negare a accesului în Marea Neagră mult superioară tonajului său real. Exact aceasta este lecția principală desprinsă din conflictul din Ucraina și din transformarea războiului naval modern
- Capabilitățile navale și fluviale achiziționate ori reabilitate nu pot genera efectul strategic scontat dacă sunt dezvoltate și operate în afara unui cadru integrat de securitate națională. Platforma navală izolată – oricât de performantă – rămâne un instrument limitat
- Succesul real al modernizării navale românești va putea fi măsurat nu doar în numărul de platforme intrate în serviciu, ci și în capacitatea națională reconstruită de a proiecta, construi, integra și susține logistic aceste platforme pe întregul lor ciclu de viață
- Toate programele navale viitoare – achiziții, modernizări sau dezvoltări în cooperare – trebuie să includă obligatoriu componente semnificative de transfer tehnologic și de dezvoltare a unor capabilități naționale de integrare a sistemelor de luptă și comunicații. România trebuie să urmărească tranziția de la rolul de beneficiar al tehnologiei la cel de participant activ la dezvoltarea și integrarea acesteia.
- Provocarea fundamentală a modernizării Forțelor Navale Române nu este alegerea unei anumite platforme, ci construirea unui sistem de putere maritimă capabil să integreze coerent dimensiunile de suprafață, aeriană și submarină. În absența acestei viziuni, performanțele individuale ale platformelor achiziționate riscă să nu se transforme în avantaj strategic. În prezența ei, chiar și resurse limitate pot genera o capacitate de descurajare și apărare semnificativă în regiunea Mării Negre.
- Analiza detaliată o puteți găsi aici: